Blog

Si lumea piere și dorința ei la fel...

Și suprafața foliei din timp a rupt ruga...
Deodată am început să știu și să vreau;
Să adaug un chip al tău în norul de primăvară -
Aud zgomotul din mine spre mersul luminii, al strigării și să simt pomii ce par înfloriți...
Razele soarelui îmi încălzesc carnația pală... Simt adierea vântului blând, mă atinge...

Ieșise din Geneza sufletului meu un corp,
un surâs iluminat al noii creații aiurea scursă din rigole triste și trupuri terne ridicate din izolarea autoimpusă;
Dar nu l-am cunoscut și, gol un gând mi-a furat somnul...