Blog

Apele Furate erau scurse între noi doi...
noi doi eram o umbră inefabilă spre valurile semicirculare...
Nimic, nimic în Durere nu aducea despărțirea din neant..

Pentru că există zile cu dureri peste limite;
Tristeţe, amintiri, fericire - gânduri în mintea ce necesită resetare - unde să începi totul pentru a vedea cu îndârjire - a trăi pentru a avea secundele în timp, apoi sărutul cel mai scump în tine e viu...

cu firea mașterelor - implacabil săvârșirii unei alte zile... celei de dinainte...
Sacerdotul plânge în carnea păcătoasă...
Timpul pare că a încetinit segregarea apelor pustiite... STRIGĂ...
Învăț încă: Arta de a distinge inima de suflet
de a purta aleanul tăinuit al disimulării,
ne ascundem și zâmbetul sub masca roșie a Morții mai strigă agonie;