Trupul va fi poimâine

Voi rămâne în trupul obrazului redat de strigăte

- reazămă-mi umbra rece peste dorul sărutului 
cu buze peste gândurile Uitării - Și havuzul Trecutului peste amurgul pal de poimâine...

Strigă...

Și tu vei fii țesută-n crengile ce dor acum...
Și viu voi exista în uterul deschis,
extins în bustul pal al unui Moliere ce-mi strigă
în mintea-mi năclăită cu patos morbid:
Rupe-ți calitățile din vintre...
Calități ce nimeni nu le privește...
Privesc doar defecte...
Cenușa spre chipul curat a strâns amintiri 
ciudate - zidite spre Clipele de Întoarcere ...

Când voi reînvia în noua ta Iubire voi dăinui 

sub auspiciile unei dălți transfigurate în Timp...
Cu degete tremurânde apucă spuza marmurei muribunde ale unui Brâncuși ce naște din mine Azi..."Masa Tăcerii" - ce urlă
și zgomotul Trecutului va fi pe tălpile pline de albastrul pământului ce l-a respins....