Nocturna Iubirii
în fiecare zi va sta scris pe un colț de cer:
-Cine îmi va arăta clipa, deși Orologiul Speranței îmi arată veșnicia?
Nu sunt decât un biet nebun flămând
după gura atingerii tale...
Despărțirii nu-i tace gura ignoranței,
nici să tacă, nici să spună ceva,
nici măcar să alerge în neant... nu-i voi reproșa...
voi fi acolo GUSTÂND lacrimile din ochii
fericirilor sau tristeților tale...
Voi fi acolo când vei striga -
mă ridică de la capătul Lumii -
Gara mică și
pustie a despărțirilor nu va striga lugubrul
șuierat al staticului aburului înghețat...
în perspectiva răsturnată a inimii însingurării
cu un singur punct de fugă inima în altarul Iubirii...
atunci când nebunia clipei va curge peste
un posibil vid ce a fost Ieri...
este ceea ne definește cel mai mult...